DonValentin

Tocmai vizionat ultimul videoclip al lui Puya. Exceptional. www.youtube.com/watch?v=pLM244T1N9Ym 

Asa e la noi…

MAMA MEA ESTE CEA MAI BUNA

Cind aveam 1 an ea ma hranea si ma imbaia.
I-am multumit plingind toata noaptea.
Cind aveam 2 ani ea m-a invatat sa merg.
I-am multumit fugind cind ea ma chema.
Cind aveam 3 ani ea imi pregatea toata mincarea cu dragoste.
I-am multumit aruncind farfuria pe jos.
Cind aveam 4 ani mi-a dat creioane colorate.
I-am multumit colorind masa din sufragerie.
Cind aveam 5 ani m-a imbracat pentru vacanta.
I-am multumit sarind in prima balta.
Cind aveam 6 ani m-a dus la scoala.
I-m multumit strigind “nu merg”.
Cind aveam 7 ani mi-a cumparat o minge.
I-am multumit aruncind-o in fereastra vecinilor.
Cind aveam 8 ani mi-a dat o inghetata.
I-am multumit scapind-o in poala.
Cind aveam 9 ani mi-a platit lectii de pian.
I-am multumit ca nici macar nu m-am deranjat sa exersez vreodata.
Cind aveam 10 ani ma ducea toata ziua cu masina de la fotbal la
gimnastica de la o zi de nastere la alta.
I-am multumit ca saream din masina si nu ma uitam niciodata inapoi.
Cind aveam 11 ani m-a dus pe mine si pe prietenii mei la cinema.
I-am multumit cerindu-i sa stea in alt rind.
Cind aveam 12 ani m-a avertizat sa nu ma uit la anumite programe la TV.
I-am multumit asteptind sa iasa din casa.
Cind aveam 13 ani mi-a sugerat cum sa ma tund.
I-am multumit spunindu-i ca nu are gusturi.
Cind aveam 14 ani mi-a platit o tabara de vara de o luna.
I-am multumit uitind sa-i scriu macar o scrisoare.
Cind aveam 15 ani venea de la lucru si-si dorea o imbratisare,
I-am multumit stind in camera cu usa incuiata.
Cind aveam 16 ani m-a invatat sa-i conduc masina.
I-am multumit luind-o de cite ori puteam.
Cind aveam 17 ani ea astepta un telefon important.
I-am multumit stind la telefon toata noaptea.
Cind aveam 18 ani ea plingea la festivitatea de absolvire a
liceului.
I-am multumit stind la petrecere pina in zori.
Cind aveam 19 ani mi-a platit facultatea, m-a dus in campus si mi-a carat bagajele.
I-am multumit salutind-o in afara camerei ca sa nu ma simt jenat in fata prietenilor.
Cind aveam 20 de ani m-a intrebat daca ma intilnesc cu vreo fata.
I-am multumit spunindu-i “Nu-i treaba ta!”
Cind aveam 21 de ani mi-a sugerat anumite cariere  pentru viitorul meu.
I-am multumit spunindu-i “Nu vreau sa fiu ca tine!”
Cind aveam 22 de ani ma imbratisa la absolvirea facultatii.
I-am multumit intrebind-o daca poate sa-mi plateasca o excursie prin Europa.
Cind aveam 23 de ani mi-a dat mobila pentru primul tau apartament.
I-am multumit spunindu-le prietenilor ca era urita.
Cind aveam 24 de ani mi-a cunoscut logodnica si m-a intrebat de
planurile de viitor.
I-m multumit spunindu-i printre dinti: “Maaaaami, te rog”!
Cind aveam 25 de ani m-a ajutat sa-mi platesc nunta si a plins si
mi-a spus cit de mult ma iubea.
I-am multumit mutindu-ma in cealalta parte a tarii.
Cind  aveam 30 de ani m-a sunat sa-mi dea un sfat pentru copil.
I-am multumit spunindu-i “Lucrurile sunt diferite acum”.
Cind  aveam 40 de ani m-a sunat sa-mi aminteasca de aniversarea unei rude.
I-m multumit spunindu-i ca eram foarte ocupat chiar atunci.
Cind aveam 50 de ani ea era bolnava si avea nevoie sa am grija de ea.
I-am multumit citind despre povara care  devin parintii pentru copiii lor.
Si apoi, intr-o zi, ea a murit in tacere. SI tot ce nu ai facut vreodata
s-a intors lovind ca traznetul in INIMA mea.

Daca ea mai este pe aproape, nu uita sa o iubesti mai mult ca niciodata.

Dorinta oricarui profesor, este de a-si vedea elevii devenind celebrii.

Vineri, 20.03.2009, trupa FeeDBacK din  Timisoara pleca foarte  increzatoare spre  Satul Mare. A participat la Concursul BOUNCE DANCE SATU MARE 2009, la  sectiunea  hip hop. La concurs au participat 35  de trupe  din toata  tara. Echipele  erau impartite  pe categorii  de  varste sub  14  ani, peste  14 ani  si a 2-a sectiune, cea de  breakdance. Trupele de  dans au facut  un adevarat  show ridicand toata  sala in picioare. Concursul a  debutat  cu  sectiunea  de  hip hop sub  14  ani, unde  au participat 5  trupe. Au urmat trupele peste  14  ani, in numar  de  23. In final atmosfera  a  devenit incendiara datorita trupelor  de  breakdance! Trupa FeeDBacK a castigat locul 5 pe  tara, la sectiunea hip hop peste  14  ani! Dupa concurs am sarbatorit  cu mult fast si voie buna.

A trecut si etapa a patra din prima liga. Dupa cum vedeti nu scriu despre ce imi place mie cel mai mult pe lumea asta, adica despre fotbal, decat despre jocurile ce le arbitrez, au un altfel de iz… Dar chiar am si eu de spus ceva in legatura cu echipa mea de suflet, Politehnica (sic! zambon) Timisoara. In fotbal exista doua curente: cel latin, bazat pe mai multa creativitate, scheme de joc si sclipiri, mai putin pe forta si fotbalul britanic-nemtesc, bazat pe forta, angajament fizic, alternat cu ceva imaginatie. Pentru fiecare stil de joc exista jucatori construiti pentru asa ceva. Uhrin, a venit la Politehnica (sic! zambon) Timisoara, de la Slovan Bratislava, parca, din campionatul ceh. Acest campionat are trasaturi din a doua categorie. Pentru acest stil, Iancu a adus jucatorii pe care i-a cerut tehnicianul si cu timp si putin noroc, Poli a ajuns (cu cele 6 puncte penalizare) Campioana de toamna. E, Uhrin a plecat lasand locul unui tehnician de sorginte latina si dupa sange si dupa nume (Pele). Stilul care doreste Balint sa-l imprime echipei este peste mana jucatorilor. Este greu, nu imposibil, dar trebuie RABDARE. Rabdare pe care nici Incu, nici publicul timisorean nu are… Echipa unde a ajuns Uhrin sa antreneze, C.F.R. Cluj, pateste exact la fel cu ce a patit Poli, dar invers. Intr-o echipa preponderent latina (vezi cati sud-americani si portughezi sunt in lot) este o gresala sa aduci un antrenor pe alt stil. Dar din greseli invata oamenii, iar Dinamo se afla mai aproape ca nicicand sa isi vada visul cu ochii: Chiampions Ligue. Si cand te gandesti ca dupa joc nu merita nici locul 4… Asta e!

E jandarm, arbitru asistent, dar mai presus de toate este prietenul meu. A decolat in urma cu cateva minute de pe Aeroportul din Arad spre Paris pentru a o cere de nevasta pe prietena lui, sub turn… Inainte de a ii lasa la aeroport, a vrut sa treaca pe la mormantul bunicilor lui. Un sfert de ora am cautat o florarie pentru a lua flori, apoi am mers la cimitir unde le-a asezat frumos la capataiul bunicilor impreuna cu ea, viitoarea lui nevasta.

Un gest fabulos! Cati oare dintre noi stim unde ne sunt ingropati bunicii? Eu, recunosc ca nu stiu… Drum bun, Bogdan si Dumnezeu sa fie alaturi de voi…

Zilele acestea am primit un mail frumos de la o prietena. Savurati-l si voi…

Be sure and cancel your credit cards before you die.  

This is so priceless, and so, so easy to see happening, customer service being what it is today.

A lady died this past January, and Citibank billed her for February and March for their annual service charges on her credit card, and added late fees and interest on the monthly charge. The balance had been $0.00 when she died, but now somewhere around $60.00. A family member placed a call to Citibank.

Here is the exchange :

Family Member:   ‘I am calling to tell you she died back in January.’

Citibank:  ’The account was never closed and the late fees and charges still apply.’

Family Member: ‘Maybe, you should turn it over to collections..’

Citibank: ‘Since it is two months past due, it already has been.’

Family Member: So, what will they do when they find out she is dead?’

Citibank: ‘Either report her account to frauds division or report her to the credit bureau, maybe both!’

Family Member: ‘Do you think God will be mad at her?’

Citibank: ‘Excuse me?’

Family Member: ‘Did you just get what I was telling you – the part about her being dead?’

Citibank: ‘Sir, you’ll have to speak to my supervisor.’

Supervisor gets on the phone:

Family Member: ‘I’m calling to tell you, she died back in January with a $0 balance.’

Citibank: ‘The account was never closed and late fees and charges still apply.’  

Family Member: ‘You mean you want to collect from her estate?’

Citibank: (Stammer) ‘Are you her lawyer?’

Family Member: ‘No, I’m her great nephew.’ (Lawyer info was given)  

Citibank:  ’Could you fax us a certificate of death?’

Family Member: ‘Sure.’ (Fax number was given )

After they get the fax :

Citibank: ‘Our system just isn’t setup for death. I don’t know what more I can do to help.’

Family Member: ‘Well, if you figure it out, great! If not, you could just keep billing her. She won’t care.’

Citibank:  ’Well, the late fees and charges will still apply.’

(What is wrong with these people?!?)

Family Member: ‘Would you like her new billing address?’

Citibank: ‘That might help…’

Family Member:  ’ Odessa Memorial Cemetery , Highway 129, Plot Number 69.’

Citibank: ‘Sir, that’s a cemetery!’

Family Member: ‘And what do you do with dead people on your planet???’

Priceless!!

Dupa ce saptamana trecuta a fost prima etapa din Cupa Romaniei la fotbal, astazi a reinceput si Campionatul Judetean de fotbal. Am fost la Ortisoara, unde echipa locala i-a intalnit pe cei din Bobda. Timp frumos pentru fotbal, cu toate ca a fost putin rece si a batut vantul. Meciul a inceput mai tarziu din cauza unui accident petrecut pe traseul Timisoara-Ortisoara. Gazdele in tricouri galbene cu negru au deschis scorul prin minutul 25 dupa o faza frumoasa lucrata pe partea dreapta in directia lor de atac. Din pacate pentru ei, cel mai bun om al lor a replicat violent la un fault de cartonas galben al unui adversar asupra lui si impreuna cu cel ce a faultat au vazut cartonas rosu, fiind eliminati. O data cu eliminarea numarului 6 de la gazde, jocul lor s-a rupt, oaspetii egaland in urma unei iesiri aiurea la ofsaid a apararii gazada, in ultimele minute ale primei reprize. Faza s-a desfasurat pe partea mea… Repriza a doua, nu a adus nimic nou, doar agitatie in randul prostimii de pe margine, care nu au nicio treaba cu fotbalul. Dupa o sticla de bere, toti stiu sa arbitreze. Arbitrul Mot, a codus bine meciul fiind sigur pe el si impunator.

La cinci minute de mers cu autocarul si la 15 minute de mers pe jos prin cartier, se ajunge la Salzburg Arena, locul de desfasurare a Targului. De fapt, Salzburg Arena este principala sala de sport a Salzburgului si langa incepe un sir parca nesfarsit de hale de expozitie. Nu am reusit sa intru in toate, sa le vad, dar cred ca erau la fel. In acest loc a avut “InterACT.nine”, o intalnire a firmelor de exercitiu din intreaga lume. Ce este firma de exercitiu? Intra pe www.roct.ro si afla. Peste 1000 de astfel de firme si-au dat intalnire aici pentru ca elevii sa se intalneasca, sa simuleze activitati economice tipice intalnite in viata reala, sa schimbe impresii, sa se culturalizeze. Sa socializeze. Sa vada ca munca lor este apreciata, sa se simta utili. Standurile aveau o dimensiune standard de 16 mp. Daca vroiai extra, plateai. La fel si dotarile. Doua scaune tapitate, oleaca murdare si o masa cu schelet metalic si blat de lemn. Extra, 10 euro de obiect/zi de targ. Restaurantul, era undeva la etajul intai si vedeai o parte din standuri. La receptie erau voluntari de diferite culturi, multi dintre ei aveau anumite handicapuri. Bine venita metoda de integrare a acestora in societate. Impreuna vorbeau toate limbile tarilor prezente la targ, mai putin romana. Futu-i. Cu toata harmalaia normala unei asemenea manifestari, nu am sesizat gunoie care sa iasa in evidenta, curatenia la locul de munca specific oricarei tari civilizate isi arata efectul. Grupul meu a fost format din trei fete care erau reprezentantele firmei de exercitiu “EcoTrading” si ca obiect de activitate aveau vanzarea de pantofi. Fetele au dus o munca imensa, realizand vanzari bune si valoric dar si cantitativ. Am dat interviu si la o televiziune locala, pe reporteri culegandu-i dintr-o alta parte a halei.

La terminarea targului, in timp ce ne indreptam spre autocar, am sesizat agitatie la o hala vecina. Oamenii se pregateau pentru organizarea unei expozitii de masini. Mama ce Porsche galben de raliu am putut vedea, condus de un bosorog neamt…

In jurul orei 14 (ora Romaniei) descalecam in Salzburg si tragem la pensiunea Hartlwirt (construita in 1779)  situata pe strada Hauptstraße 120, in apropierea autostrazii A1. Este situata la periferia orasului, intre doua iesiri, dar intr-un cartier select de vile. La 15 minute de mers pe jos prin cartier ajungi la stadionul echipei de fotbal Red Bull Salzburg (despre asta in alt articol). Pensiune de 3 stele, foarte frumoasa si eleganta. In fiecare dimineata, imi faceam patul si aranjam pijamalele, iar seara cand intram in camera patul era aranjat altfel la fel si pijamalele. In prima seara, friguros fiind si obosit rau de tot, mi s-a parut ca e frig in camera, asa ca am cautat caloriferul sa-l dau mai tare. Cam doua ore. L-a gasit colegul meu de camera Cristi din Alba Iulia, dupa un paravan de lemn. Misto. Are doua etaje si mansarda. Camerele sunt situate incepand cu primul etaj si costa cam 85 de euro (cel putin atat era tariful camerei mele, afisat in interiorul ei). Liftul l-am descoperit dupa ce am dus primul bagaj pe scari. Noroc ca primul a fost usor. Saracii colegi si elevi care trageau de bagaje pe scarile inguste. Camera avea un televizor setat pe opt posturi, toate in germana. La parter era, printre altele, sala de mese unde serveam micul dejun iar seara sorbeam berea. DOAR in prima seara am sorbit-o. De ce? La 3 euro tapul, bea tu bere de acolo… Trebuie sa recunosc, foarte buna berea. Hangita, femeie de vreo 38 de ani, tapana, cu copil, vorbitoare de engleza, dupa primul mic dejun, nu intelegea cum de am consumat atata mancare. Eu am inteles inaintea ei, la targ, unde toti cei cazati acolo aveau vreo 4-5 sandviciuri de persoana. Ea, a inteles a doua zi, cand s-a pus in usa si a zis in germana ceva de genul “doar aici mancati, nu duceti afara…”. Cu zisul a ramas. In apropierea hanului,  erau doua supermarket-uri, si o imensa sala de jocuri, biliard, snooker, bowling, etc. Prima data in viata mea am vazut o sala de bowling cu 40 de piste. Pretul la biliard era de 5 euro/ora, iar un suc la pahar 3 euro.

La plecare am predat cheile pe rand, fara inspectia de rigoare tipic romaneasca. Si am plecat, lasand hotelul in picioare.

Dupa 12 ore de mers cu autocarul am ajuns in Salzburg, orasul lui Mozart si al treilea oras ca marime din Austria. Este situat la 300 de kilometrii de Viena si la 150 de kilometrii de Munchen. Este o senzatie de oras. Scopul vizitei este participarea la un targ international de firme de exercitiu. Cel mai mare din lume. Participa peste 800 de firme de exercitiu din toata lumea. Targul se tine la SalzburgArena situat undeva la periferia orasului. Orasul imbina fantastic vechiul cu noul, centrul orasului este un adevarat muzeu in aer liber strajuit de cele 3 castele sau cetati. Voi revenii in zilele urmatoare cu povestiri din orasul viitoarei campioane la fotbal.

Doamne ce de blonde cu ochi albastrii si siluete de miss, sunt pe aici. Mi-am rupt gatul admirandu-le.