DonValentin

E jandarm, arbitru asistent, dar mai presus de toate este prietenul meu. A decolat in urma cu cateva minute de pe Aeroportul din Arad spre Paris pentru a o cere de nevasta pe prietena lui, sub turn… Inainte de a ii lasa la aeroport, a vrut sa treaca pe la mormantul bunicilor lui. Un sfert de ora am cautat o florarie pentru a lua flori, apoi am mers la cimitir unde le-a asezat frumos la capataiul bunicilor impreuna cu ea, viitoarea lui nevasta.

Un gest fabulos! Cati oare dintre noi stim unde ne sunt ingropati bunicii? Eu, recunosc ca nu stiu… Drum bun, Bogdan si Dumnezeu sa fie alaturi de voi…

Zilele acestea am primit un mail frumos de la o prietena. Savurati-l si voi…

Be sure and cancel your credit cards before you die.  

This is so priceless, and so, so easy to see happening, customer service being what it is today.

A lady died this past January, and Citibank billed her for February and March for their annual service charges on her credit card, and added late fees and interest on the monthly charge. The balance had been $0.00 when she died, but now somewhere around $60.00. A family member placed a call to Citibank.

Here is the exchange :

Family Member:   ‘I am calling to tell you she died back in January.’

Citibank:  ’The account was never closed and the late fees and charges still apply.’

Family Member: ‘Maybe, you should turn it over to collections..’

Citibank: ‘Since it is two months past due, it already has been.’

Family Member: So, what will they do when they find out she is dead?’

Citibank: ‘Either report her account to frauds division or report her to the credit bureau, maybe both!’

Family Member: ‘Do you think God will be mad at her?’

Citibank: ‘Excuse me?’

Family Member: ‘Did you just get what I was telling you – the part about her being dead?’

Citibank: ‘Sir, you’ll have to speak to my supervisor.’

Supervisor gets on the phone:

Family Member: ‘I’m calling to tell you, she died back in January with a $0 balance.’

Citibank: ‘The account was never closed and late fees and charges still apply.’  

Family Member: ‘You mean you want to collect from her estate?’

Citibank: (Stammer) ‘Are you her lawyer?’

Family Member: ‘No, I’m her great nephew.’ (Lawyer info was given)  

Citibank:  ’Could you fax us a certificate of death?’

Family Member: ‘Sure.’ (Fax number was given )

After they get the fax :

Citibank: ‘Our system just isn’t setup for death. I don’t know what more I can do to help.’

Family Member: ‘Well, if you figure it out, great! If not, you could just keep billing her. She won’t care.’

Citibank:  ’Well, the late fees and charges will still apply.’

(What is wrong with these people?!?)

Family Member: ‘Would you like her new billing address?’

Citibank: ‘That might help…’

Family Member:  ’ Odessa Memorial Cemetery , Highway 129, Plot Number 69.’

Citibank: ‘Sir, that’s a cemetery!’

Family Member: ‘And what do you do with dead people on your planet???’

Priceless!!

Dupa ce saptamana trecuta a fost prima etapa din Cupa Romaniei la fotbal, astazi a reinceput si Campionatul Judetean de fotbal. Am fost la Ortisoara, unde echipa locala i-a intalnit pe cei din Bobda. Timp frumos pentru fotbal, cu toate ca a fost putin rece si a batut vantul. Meciul a inceput mai tarziu din cauza unui accident petrecut pe traseul Timisoara-Ortisoara. Gazdele in tricouri galbene cu negru au deschis scorul prin minutul 25 dupa o faza frumoasa lucrata pe partea dreapta in directia lor de atac. Din pacate pentru ei, cel mai bun om al lor a replicat violent la un fault de cartonas galben al unui adversar asupra lui si impreuna cu cel ce a faultat au vazut cartonas rosu, fiind eliminati. O data cu eliminarea numarului 6 de la gazde, jocul lor s-a rupt, oaspetii egaland in urma unei iesiri aiurea la ofsaid a apararii gazada, in ultimele minute ale primei reprize. Faza s-a desfasurat pe partea mea… Repriza a doua, nu a adus nimic nou, doar agitatie in randul prostimii de pe margine, care nu au nicio treaba cu fotbalul. Dupa o sticla de bere, toti stiu sa arbitreze. Arbitrul Mot, a codus bine meciul fiind sigur pe el si impunator.

La cinci minute de mers cu autocarul si la 15 minute de mers pe jos prin cartier, se ajunge la Salzburg Arena, locul de desfasurare a Targului. De fapt, Salzburg Arena este principala sala de sport a Salzburgului si langa incepe un sir parca nesfarsit de hale de expozitie. Nu am reusit sa intru in toate, sa le vad, dar cred ca erau la fel. In acest loc a avut “InterACT.nine”, o intalnire a firmelor de exercitiu din intreaga lume. Ce este firma de exercitiu? Intra pe www.roct.ro si afla. Peste 1000 de astfel de firme si-au dat intalnire aici pentru ca elevii sa se intalneasca, sa simuleze activitati economice tipice intalnite in viata reala, sa schimbe impresii, sa se culturalizeze. Sa socializeze. Sa vada ca munca lor este apreciata, sa se simta utili. Standurile aveau o dimensiune standard de 16 mp. Daca vroiai extra, plateai. La fel si dotarile. Doua scaune tapitate, oleaca murdare si o masa cu schelet metalic si blat de lemn. Extra, 10 euro de obiect/zi de targ. Restaurantul, era undeva la etajul intai si vedeai o parte din standuri. La receptie erau voluntari de diferite culturi, multi dintre ei aveau anumite handicapuri. Bine venita metoda de integrare a acestora in societate. Impreuna vorbeau toate limbile tarilor prezente la targ, mai putin romana. Futu-i. Cu toata harmalaia normala unei asemenea manifestari, nu am sesizat gunoie care sa iasa in evidenta, curatenia la locul de munca specific oricarei tari civilizate isi arata efectul. Grupul meu a fost format din trei fete care erau reprezentantele firmei de exercitiu “EcoTrading” si ca obiect de activitate aveau vanzarea de pantofi. Fetele au dus o munca imensa, realizand vanzari bune si valoric dar si cantitativ. Am dat interviu si la o televiziune locala, pe reporteri culegandu-i dintr-o alta parte a halei.

La terminarea targului, in timp ce ne indreptam spre autocar, am sesizat agitatie la o hala vecina. Oamenii se pregateau pentru organizarea unei expozitii de masini. Mama ce Porsche galben de raliu am putut vedea, condus de un bosorog neamt…

In jurul orei 14 (ora Romaniei) descalecam in Salzburg si tragem la pensiunea Hartlwirt (construita in 1779)  situata pe strada Hauptstraße 120, in apropierea autostrazii A1. Este situata la periferia orasului, intre doua iesiri, dar intr-un cartier select de vile. La 15 minute de mers pe jos prin cartier ajungi la stadionul echipei de fotbal Red Bull Salzburg (despre asta in alt articol). Pensiune de 3 stele, foarte frumoasa si eleganta. In fiecare dimineata, imi faceam patul si aranjam pijamalele, iar seara cand intram in camera patul era aranjat altfel la fel si pijamalele. In prima seara, friguros fiind si obosit rau de tot, mi s-a parut ca e frig in camera, asa ca am cautat caloriferul sa-l dau mai tare. Cam doua ore. L-a gasit colegul meu de camera Cristi din Alba Iulia, dupa un paravan de lemn. Misto. Are doua etaje si mansarda. Camerele sunt situate incepand cu primul etaj si costa cam 85 de euro (cel putin atat era tariful camerei mele, afisat in interiorul ei). Liftul l-am descoperit dupa ce am dus primul bagaj pe scari. Noroc ca primul a fost usor. Saracii colegi si elevi care trageau de bagaje pe scarile inguste. Camera avea un televizor setat pe opt posturi, toate in germana. La parter era, printre altele, sala de mese unde serveam micul dejun iar seara sorbeam berea. DOAR in prima seara am sorbit-o. De ce? La 3 euro tapul, bea tu bere de acolo… Trebuie sa recunosc, foarte buna berea. Hangita, femeie de vreo 38 de ani, tapana, cu copil, vorbitoare de engleza, dupa primul mic dejun, nu intelegea cum de am consumat atata mancare. Eu am inteles inaintea ei, la targ, unde toti cei cazati acolo aveau vreo 4-5 sandviciuri de persoana. Ea, a inteles a doua zi, cand s-a pus in usa si a zis in germana ceva de genul “doar aici mancati, nu duceti afara…”. Cu zisul a ramas. In apropierea hanului,  erau doua supermarket-uri, si o imensa sala de jocuri, biliard, snooker, bowling, etc. Prima data in viata mea am vazut o sala de bowling cu 40 de piste. Pretul la biliard era de 5 euro/ora, iar un suc la pahar 3 euro.

La plecare am predat cheile pe rand, fara inspectia de rigoare tipic romaneasca. Si am plecat, lasand hotelul in picioare.

Dupa 12 ore de mers cu autocarul am ajuns in Salzburg, orasul lui Mozart si al treilea oras ca marime din Austria. Este situat la 300 de kilometrii de Viena si la 150 de kilometrii de Munchen. Este o senzatie de oras. Scopul vizitei este participarea la un targ international de firme de exercitiu. Cel mai mare din lume. Participa peste 800 de firme de exercitiu din toata lumea. Targul se tine la SalzburgArena situat undeva la periferia orasului. Orasul imbina fantastic vechiul cu noul, centrul orasului este un adevarat muzeu in aer liber strajuit de cele 3 castele sau cetati. Voi revenii in zilele urmatoare cu povestiri din orasul viitoarei campioane la fotbal.

Doamne ce de blonde cu ochi albastrii si siluete de miss, sunt pe aici. Mi-am rupt gatul admirandu-le.

De o viata tanjesc dupa ea, cam de un an am inceput un marcaj strans, om la om. Peste tot. Intr-un final am obtinut o intalnire romantica. Am dus-o la restaurantul meu preferat… Viata incepea sa aiba un sens pentru mine. Am fost atent la toate detaliile. Ziua a inceput excelent, salarul pe card, soarele imi lumina chipul satul de ridurile frigului, masina curata, la scoala totul frumos si asteptam seara… Doamne ce frumoasa e fata asta. La fel ca toate cu care ies, sau cu care voi iesi, dar ea avea ceva special… ceva ce o facea… aleasa. Si iata-ma in fata ei, in cel mai frumos restaurant din oras. Eram in forma, glume, mistouri, ironii, ea la fel tinea pasul, aprare, contraatac, ocazii peste ocazii, cand dintr-o miscare neordonata a mainii ei drepte isi pune o buna parte din ciorba pe fusta ei extraordinar de mica si zice: “uita-te si tu, arat ca o purcica…”. Si cum la mine gura bate …, ii raspund ” te-ai mai si murdarit pe deasupra…”. Doar ticaitul Rolex-ului meu s-a mai auzit dupa asta… 

De trei saptamani o sun zi de zi… nimic! Oare de ce?  

Dupa o pauza care parea sa nu se mai termine, in care vorbele au luat locul faptelor, a reinceput. Cu mic, cu mare, mai slabi sau mai buni, mai bogati sau nu, cluburile de fotbal divizionare au purces din nou la drum. Pe o vreme cainoasa, vineri si sambata s-au disputat meciurile din prima etapa din returul diviziei a treia. In seria a cincea  s-au inregistrat rezultate normale, poate victoria Vulcanului (2-1, cu Albina) mira putin, in conditiile in care joi la Federatia Romana de Fotbal, aceasta echipa avea doar sapte jucatori, din cauza retragerii principalului investitor, un grec, care a luat pana si echipamentul. Dar si echpa din Albina a pierdut cativa jucatori in intersezon. E de salutat si egalul smuls de Unirea Sanicolau Mare la Arad (1-1), in fata Gloriei, meci disputat pe un teren greu. Inaintea meciului, gazdele au dorit sa mute jocul pe terenul sintetic omologat miercuri, lucru ce i-ar fi incurcat rau de tot pe uniristi. Gloria are o echipa tanara in care straluceste Dumitru Copil, recent intors de la Heart of Midlothian. Dar in mocirla castiga echipa care se adapteaza mai bine. La Becicherec insa, vantul rece taios, nu i-a trezit pe  visatorii fundasi ai echipei gazda. Doua goluri suspecte, care daca ar fi fost date intr-un meci de-al Stelei, toti mega-comentatorii televiziunilor ar fi spus ca e un iz de crocodil, prin preajma. De piele de crocodil. De valiza din piele de crocodil… Foarte suspect, ciudate goluri, pacat de oamenii care pun suflet si baga bani in aceasta echipa si care stau la cheremul unor interesanti. Dar asta nu diminueaza cu nimic valoarea celor de la Minerul Mehedinti, o echipa tanara, unde doar capitanul echipei strica media de varsta, ce isi doreste promovarea, dar care are caderi inexplicabile in joc. Dar parca cu o medie de inaltime prea mica pentru liga a doua. Scor 3-3, cu o bijuterie de gol a lui Baldea, sut din vole in cross de la 20-25 de metrii la radacina barei. Cu acest egal “smuls” (trebuia sa fie victorie…) in fata fostului lider, echipa din Becicherec a acumulat 23 de puncte si a urcat pe locul 8 in clasament.

Alte rezultate din seria a cincea a ligii a treia: Building Vinju Mare – F.C. II Timisoara 1-0; CFR Marmosim Simeria – Dacia Orastie 3-1; Calor Timisoa – CS National Sebis 3-0; Covaci – Gataia 3-0.

In aceasta perioada de criza, cei care reusesc sa obtina o marire salariala  sunt demni de lauda. Zilele acestea m-am intalnit cu o fosta iubire nebuna de o noapte (sau de mai multe nopti…) care este menajera la o familie buna din oras. Dintr-un pahar de vorba in altul, mi-a povestit cum a reusit sa-si convinga “stapana” sa-i mareasca salariul.

“Draga, i-am spus ca eu calc hainele mai bine decat ea si nu m-a crezut decat cand i-am spus ca acest lucru mi l-a spus sotul , apoi i-am zis ca si gatesc mai bine decat ea si ca tot sotul dumneaiei a fost juriul. I-am mai explicat si alte lucruri pe care le fac mai bine decat ea, printre care si sex. Mama, ce a sarit cand a auzit asta, intrebandu-ma daca tot sotul ei a jurizat aceasta activitate. Cand i-am raspuns ca soferul, mi-a acceptat pe loc marirea de salar.”

Daca as sti sa negociez la fel de bine precum fosta…

O femeie din New York a scris pe un site finaciar cerand sfaturi despre cum sa gaseasca un sot bogat: deja acest fapt singur e distractiv, dar partea cea mai tare e ceea ce i-a raspuns un tip

Ea