DonValentin

“Nu va suparati, sunteti profesor?”, “Da, sunt profesor…”, “Nu vreti sa ne spuneti si noua cateva cuvinte despre greva?”, “Nu, nu, nu vreau…” !!! Astazi, profesorii, la fel ca alti bugetari, au fost in greva generala. Am fost la scoala, am stat cu elevii, le-am explicat de ce protestam si m-am retras strategic in cancelarie, dupa ce au plecat copilasii. A aparut si televiziunea, TVR 3, i-a luat liderului de sindicat un interviu, apoi au vrut sa vorbeasca si cu noi, cei cativa profesori care erau in Sala Profesorala. Ce era sa le spun? Ca avem presedintele care il meritam? Ca suntem un popor de papagali? Ca nu se va intampla nimic cu aceasta greva? Ca daca vrem sa se realizeze dorintele noastre ar trebui sa ducem totul pana la capat, sa inghetam anul, sa ne batem cu parintii care vor venii sa ne ceara socoteala? Inca il injur pe Iliescu pentru eliberarea lui Cozma de acum 5 ani, gest prin care i-a dat liber Capitanului la Cotroceni.

Daca vrem sa schimbam ceva, ar trebui sa ne schimbam pe noi insine. Dar cu cine?

Politehnica Timisoara este principala echipa a orasului in care m-am nascut, in care am crecut, in care am studiat. In acest oras m-am format ca om si nu voi putea sustine niciodata o echipa dintr-un alt oras, indiferent de cum se numeste respectiva echipa sau cate titluri, cupe sau supercupe a castigat. Chiar nu-i inteleg pe cei la fel ca mine, din Timisoara sau de aiurea, care sustine alte echipe, in loc sa-si sustina echipa locala. Poate tine de educatie, poate nu. Dar cum putem sa cerem unora sa fie patrioti, sa creada in tara lor, sa lupte peste tot pentru patrie, daca le e indiferent de PROPRIUL ORAS. Cum le poti cere sa fie mandrii de ce au, daca sar sa pupe mainile unor jucatori veniti cu alte echipe sa joace impotriva echipei locale. De aici deriva multe licruri, ce tin de personalitatea individului. Si ii auzi ca le e scarba de Romania, poate ar trebui sa le fie scarba de propria persoana. Voi fi adeptul romanilor care merg sa lucreze afara dar fara sa le fie rusine de Romania sau de orasul lor, chiar sa le promoveze, in primul rand prin comportamentul lor, dar… ei nu isi sustin propria echipa.

La bine, la greu, cu Poli mereu !

Nu sunt genul care sa vorbeasca din intimitatea unei relatii. Dar e prea tare sa o tin pentru mine. Si in plus i-am si spus ca a devenit subiect de blog. Nu a avut nimic impotriva, deci… Luni am avut ora de conducere in care trebuia sa-i predau parcarea laterala cu spatele, am luat elevul ( poate fi baiat/fata, oricum nu voi da numele) si am poposit unde trebuia. L-am dat jos si am inceput: “Ai trei repere importante 1. stalpul din spate, 2. stalpul din mijloc 3. oglinda. Cand ajungi cu stalpul din spate in drept cu coltul masinii dupa care vrei sa parchezi, iei volan maxim dreapta, apoi…”. Cu cea mai mare rabdare, tipic mie normal, am repetat de trei ori. Apoi am pus elevul sa repete. “Cand ajung cu asta aici, iau volan dreapta, maxim si un pic, apoi…” “!!!!!!!!!!!!!?????????? Stai asa… cum adica … maxim si un pic ?????!!!!!! Daca tu poti lua volan maxim si un pic, eu imi rup atestatul de instructor!”  A fost misto, am ras impreuna 10 minute, in timp ce elevul parca asa cum trebuie.

Faze nastrusnice mi-se intampla mai mereu cand sunt cu SCOALA, dar nu pot sa le fac publice fara acceptul cursantului.

In saptamana ce a trecut a s-a desfasurat la Bucuresti, BCR Open Romania si a fost castigat de Montanes dupa ce l-a invins in finala pe Monaco in doua seturi, 7-6, 7-6. A fost a noua participare a spaniolului la Openul Romaniei. Dincolo de aceste date, trebuie sa retinem un lucru trist, cel putin pentru mine: retragerea lui Andrei Pavel. Este a fost (ce nu imi place sa vorbesc la trecut) cel mai exponential jucator de tenis ce l-a avut Romania, dupa Tiriac si Nastase. A fost un jucator complet, care nu a trisat niciodata spiritul jocului si nu a dezamagit prin lipsa de implicare. Imi aduc aminte, cum a plecat de la un turneu de Grand Slem, parca, pentru a fi alaturi de sotia sa la nasterea copilului lor, apoi s-a intors la turneu pentru a juca in continuare, facand peste 2000 de kilometrii in doua zile. Am fost trist, realmente trist. Pavel este unul dintre OAMENII care te fac mandrii ca esti roman.

Din pacate toti marii sportivi ai nostrii se retrag usor, usor, iar din urma lor nu prea vine nimeni. Cand ii avem nu stim sa ii apreciem si dam in ei cu tot ce putem, apoi plangem dupa performanta.

Multa sanatate Andrei.

A reinceput scoala. Stiti asta si  mai stiti ca am schimbat si liceul. Cum e? Atmosfera intre colegi este buna, normala, asa cum ar trebui sa existe in orice organizatie. Elevii, normal, mult mai slabi decat cei de la F.S. Nitti, mai slabi dar si mai rudimentari. Nu sunt in masura sa analizez, oricum stiti parerea mea, ca o parte (cea mai mare parte) din vina o au parintii. Cu toate ca nu sunt adeptul educatiei prin violenta, sunt anumite caractere care doar asa pot fi educate. E adevarat ca violenta naste violenta, dar si non-violenta naste monstrii. Imi aduc aminte cand eram eu  elev de liceu, ce stachete isi luau colegii mei de la anumiti profesori care nici macar nu ne predau la clasa… Daca nu ma credeti intrebati-l pe P.N. cum a indreptat docul usii cu capul, dupa ce un maistru instructor la vazut ca a deschis usa cu piciorul… Intr-o Romanie sufocata de violenta, doar o guvernare de tip politienesc ne mai aduce pe drumul bun.

Eu propun ca fiecare senator, deputat, ministru, prim-ministru sau presedinte, la terminarea mandatului, sa mearga si sa faca de buna voie 5 ani de puscarie. Sa fie trecuti in fisa postului, cumva.

De vreo 10 zile becul de la semnalizator a cedat. Nu mi-am batut capul cu el, “ce daca nu am semnalizare pe fata” , am gandit eu ca prostu’. Dar trebuind sa schimb masina cu a lui Eugen, sa imi aduc bunica, intinsa, din Constanta, am pus-o la punct. Asa ca, am intrat intr-un magazin de piese auto sa cumpar un bec… “As doriiiiiiii, uuun beeec de semnalizare pentru Logan”, incep eu. “De care?” ”De care ce?” ma intreb eu, “de care Logan sau de care bec????”, si sdresez frumos intrebarea… “Nuuuuu dom’le, de care bec…”, “”pai de semnalizare… dreapta…:D”!!! “Nu, cu ce filet…”, “Aaaa, cu ce filet…”! “Da, cu filet drept, cu filet in L, cu filet mare cu filet…”. M-a pierdut. Sa mor eu daca mi-as fi inchipuit ca un Logan are n-spe mii de fileturi. “Pai mergeti si aduceti becul, sa vad de care e.” Buuun. Ajung la bolid, ridic capota si incep sa ma chinui… Jumatate de ora mi-a trebuit sa scot un afurisit de bec de semnalizator. Cand am terminat eram murdar si in coate. I-am dus becul individului, la care el a spus simplu “A! din asta, imediat”. Si stiti ce fileta are? NORMAL. Asa dobitoc m-am simtit, incredibil.

Bineinteles ca mi-a trebuit o alta jumatate de ora sa il montez…

Imi aduc aminte de EI, pe holurile scolilor, in excursii, pe strada, in clasa la catedra, in discutii legate de o tema data sau fara tema… Ii priveam ca pe niste persoane credibile, oneste, puternice, care vroiau sa ne invete cum sa ne purtam in societate, cum sa vorbim, ce sa vorbim. Aveau pretentii de la noi, ne certau eventual de loveau, ce mai, le stiam de frica. In ultimile zile am participat la cateva sedinte publice de repartizare a suplinitorilor pe post. M-am ingrozit cand am vazut pe cine respecta elevii din ziua de azi, de cine sunt obligati sa asculte si cine ii modeleaza. Din respect pentru cativa profesori dar mai ales din respect pentru tatal meu nu voi detalia. Spun doar atat: Selectia profesorilor nu ar trebui sa  se rezume doar la un examen scris, poate ar trebui sa aiba si parintii elevilor un cuvant de spus.

Si cand ma gandesc ca si printre titulari sunt destule… cazuri.

In dimineata meciului Poli – VFB, am asteptat in gara sosirea unei iubiri. Venea din Ucraina, unde a fost sa-si petreaca vacanta si acum se intorcea acasa cu trenul de Iasi. Trebuia sa soseasca la ora 6:30 dar, bineinteles, conform bunei infrastructuri de care se bucura Romania, trenul a avut o intarziere de… 105 minute. Cu o seara inainte, am fost in vizita la bunul meu prieten Eugen si la viitoarea lui sotie, Anca, de unde am furat un trandafir. Stiu ce ganditi, dar trebuie sa tineti cont de faptul ca e criza, ca sunt profesor pe timp de criza si ca e vacanta, asa ca va rog sa vedeti partea plina a paharului, sa ma apreciati pentru ca am facut tot posibilul de a-mi intampina iubirea cu un trandafir (buchetul de trandafiri primit de la iubitul ei nu am putut sa-l bag sub tricou). Asa, trezit la ora 5:30, dusuit, parfumat, barbierit, parchez bolidul pe ultimul loc liber din parcarea din fata garii. Intru in gara, sa vad la ce linie soseste “moldoveanul”, cum ii ziceau lucratorii C.F.R., tinand trandafirul de boboc, la inaltimea pieptului meu. Am fost imediat tinta ironiilor ieftine a baietilor de baieti, a femeilor de servici care trebuie sa intretina curatenia in gara, dar ele sparg seminte si scuipa cojile oeste tot, a boschetarilor, a “ciocanarilor cferisti” , dar, am si atras zambetele fetiscanelor care plecau probabil la mare… Am realizat cat e de greu unora sa-si astepte persoanele dragi cu un buchet de flori sau cu o floare, ca mai usor le zici 2-3 cuvinte si… gata. Foarte urat. In plus, in cele doua ore petrecute pe peronul garii de nord, cu un trandafir in mana, am realizat cat de depravata este una dintre intrarile/iesirile timisorene. Intr-un final, la 8 si ceva, a venit si trenul mult asteptat, am daruit cu drag trandafirul furat cu o seara inainte si am plecat acasa…

La ora 7 fix, trebuiau sa plece doua trenuri: unul spre Bucuresti cu sase vagoane moderne pline ochi, altul spre Budapesta, cu trei vagoane moderne jumatate pline. Trenul de Budapesta a plecat la fix, cel de Bucuresti la doua minute. Doua trenuri spre doua lumi diferite…

Sub un stejar falnic, un taran tragea puternic dintr-o tigara fara filtru si se autosatisfacea. Dupa ce se termina, omora cateva muste care-l deranjau, apoi inainte sa traga un pui de somn zise: “Ce e viata mea… sex, droguri si crime…”!

Zilele astea se implinesc 40 de ani de la prima editie a festivalului Woodstock. Concertul aniversar costa cam 10 milioane de dolari, bani care din pacate nu exista. Michael Lang, fondatorul festivalului, spera sa stranga acesti bani pana in luna septembrie. Cred ca stie toata lumea ce inseamna Woodstock, nu voi detalia. Spun doar ca la prima editie au fost asteptati 4000 – 5000 de oameni, dar au venit 400000 si este considerat un reper pentru istoria muzicii şi pentru mişcarea hippie.

Si decat sa facem cheta nationala pentru un briliant, mai bine facem cheta pentru Woodstock… sau nu !!!

Cica e criza. Adevarat criza. Totusi, cateva din industriile autohtone au avut o crestere in primul semestru al acestui an, comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut. Conform Wall-Street.ro, sase grei sunt pe plus. Sa vedem care sunt acestia…

1. Industria locala de bauturi necarbonatate: +3%. E vara, e cald, normal sa fie pe crestere, toata lumea vrea sa consume alimente fara conservanti, aditivi sau alte chestii nesanatoase. Hmmmm, eu tot la Coca-Cola raman. Ce nu e naturala? Nu e facuta din frunze?

2. Asigurarile generale: +7,58%. La cat de stresati sunt oamenii, normal ca isi fac asigurari de orice fel, ca daca o dau in bara acum cu criza sa fie cineva care sa dea banu’… Eu, doar R.C.A. am ca e obligatoriu, altfel…

3. Cosmeticele: +10%. Normal, cum dracu nu? Ies in fiecare seara prin oras si nu vad o mandra nefardata. Ar fi interesant cat sapun si cate deodorante se vind, ca romanul nu umbla la cauza, ci la efect. Daca miroase, se da cu putin spray si gata…

4. Coaching-ul: +15-25%. Nu sti? Te invatam. Nu poti? Te ajutam. Nu vrei? Te obligam… Hmmm, Lenin a spus asta, sau Stalin?

5. Serviciile medicale: 25-30%. Ar fi interesant sa stim ce fac serviciile mortuare, daca sunt in crestere sau… in crestere. Ca or fi ele pe trend crescator dar lasa enorm de dorit serviciile medicale in Romania. Romani, treceti… Tisa.

6. Tigaretele: +37%. Fara comentarii. Ba nu, unul singur. Ultimile doua or fi legate? Se poate crestere in industria serviciilor medicale fara crestere in industria tigaretelor? Hmmm, da. Certamente au uitat de industria mortuara, sau industria pompelor funebre, ca si asta a ajuns o industrie.

Sa auzim de bine…