DonValentin

E marti, a doua zi din concediul neplatit oferit ca dar de Sarbatori de Guvernul demisionar Boc. Frumoasa mea doarme cu matul, iar eu ma bucur de prima ninsoare din aceasta iarna. E o bucurie retinuta insa, gandul mi-a ramas la vizita efectuata joi la singurul centru de zi pentru copiii cu dizabilitati din Timisoara, Podul Lung. Impreuna cu cativa colegi si cativa elevi de la liceul unde activez, toti membrii ai Fundatiei IMPACT, am facut cadouri copiilor din centrul mai sus amintit. La acest centru sunt adusi pe timpul zilei cativa dintre copiii cu  grave dizabilitati din Timisoara. Centrul are doar un numar restrans de locuri si, dupa cum am mai spus, este singurul din oras. Incredibil. Un oras de cinci stele sa aiba un singur astfel de centru. De fapt nu ma mai mira nimic. A inceput sa ma mire lucrurile normale, pentru ca se intampla. E greu sa vezi astfel de copii, fara nici o sansa in viitor. Si atunci te intrebi pentru ce lupti? De ce esti mai tot timpul nemultumit? Sau iti scuipi in san si spui “bine ca nu sunt ca asa” si iti muti privirea, aducandu-ti aminte de ei doar in prag de Sarbatori. Am trait cateva clipe grele, emotionante in mijlocul lor. Momentul culminant a fost acela cand, dupa ce am vizitat o camera unde cativa dintre ei isi desfasurau activitatea, la plecare un pedagog a inchis usa camerei respective. Un moment cu o grea incarcatura emotionala. Asa este in viata. Cand nu faci parte din lumea care trebuie, ti se inchide usa.

Si imi vine in minte vorba bunicului meu, Dumnezeu sa-l ierte: “Futu-i mama ei de lume, eu ma duc si ea ramane.”

Doar maine nu-i poimaine si ne vom alege Presedintele. Geoana sau Basescu? Stampila mea cu inscriptia “VOTAT” va fi pusa pe Mircea Geoana. Spun acest lucru de la inceput, sa nu las loc de interpretari. Am amintirea ultimilor cinci ani in care ex-presedintele Romaniei a facut aproape ce a vrut in Romania. Sa ne amintim, de la coacere… A castigat locul la Cotroceni (din pacate nu la cimitir) prin zbierate si acuze de fraude pe care aproape jura ca le va dovedi daca va iesii. A iesit dar nu le-a dovedit. A zbierat  ca RAFO Onesti este un “Jafo” pesedist, iar acum de curand, RAFO, a primit din partea statului ajutoare financiare. Pai, nu  mai e Jafo? A inceput sa-i numere termopanele lui Nastase, nu i-a iesit numaratoarea, asta e, se intampla.Buuun, a devenit Presedinte, dupa 4 luni s-a certat rau de tot cu Primul Ministru si si-a luat jucariile (a se intelege ministrii pedele) si a plecat tai-tai. A fost suparat pe cei ce au negociat constructia autostrazii “Transilvania”, ca este prea scumpa, ca trebuie rupt acet contract… Acum au inaugurat cu fast si pene 43 de Km. Din umilele mele cunostiinte, o autostrada trebuie sa aiba lungimea mai mare decat latimea, parca.  Cate si mai cate a facut acest Presedinte. Acum, in campanie s-a axat pe doua teme: cei trei “moguli” – Patriciu, Vantu, Voiculescu si pe lupta impotriva comunismului. Bine, de moguli nu vorbesc ca as cadea in penibil. A avut 5 ani in care putea sa-i si bage 3 metrii in pamant dar nu a facut nimic, dar si-a adus acum aminte de ei… Despre comunism? Pentru mine alianta domnului Ciuhandu (Primarul Municipiului Timisoara) cu domnul Presedinte Mircea Geoana, spune totul despre ideea inoculata de Basescu.

In mijlocul orasului, este un afis imens cu intrebarea: “Alegi comunismul?” Raspunsul meu este clar: NU, de aceea il voi vota pe Mircea Geoana.

Era prin anul 1918 si romanii au pus-o de-o Unire. Ca e bine, ca e rau, plm (palaria mea) stie, conteaza doar ca suntem impreuna dupa multi ani, ani in care altii au vrut sa ne destrame. Cu bune cu rele, cu impliniri cu mai multe dezamagiri, asta este viata romanilor. Va doresc dragi conationali ce imi doriti voi mie, dar sa vi se implineasca doar voua…

Eu, ma bucur cu ce am. LA MULTI ANI.

Un preot si un cantor stateau pe marginea unei sosele cu o pancarta in mana pe care scria “Sfarsitul e aproape. Caiti-va!”
Pe langa ei, treceau masini si imediat dupa fiecare masina se auzea o busitura si o explozie. Dupa o vreme, cantorul intreaba:
“Parinte, nu crezi ca ar fi mai bine sa scriem pe pancarta “Podul din fata este rupt”.

Cu stima.

O femeie se duce la spital sa nasca insotita de sotul ei. Doctorul le spune ca a fost inventata o masina care poate transfera durerile nasterii de la mama la tata si ii intreaba daca vor sa incerce. Cei doi sunt de acord. Doctorul seteaza masina la un transfer de durere de 10% – sotul se simtea excelent si ii spune doctorului sa mai urce un nivel. Doctorul seteaza la 20% dar tatal se simtea la fel de bine. Doctorul ii controleaza tensiunea si seteaza masina la 50%. Sotul se simtea bine in continuare si ii spune doctorului sa seteze nivelul la 100%. Doctorul se conformeaza si femeia in final da nastere unui copil practic fara sa simta nici o durere. Sotii erau in culmea fericirii. Cand au ajuns acasa postasul zacea mort pe treptele casei…

Cu dedicatie…

Cand am vazut meciul la care am fost delegat joi seara, Banloc cu Padureni, adica locul trei cu ultimul loc, mi-am zis usor in barba “mmmm, fain, iar ma bronzez pe bani…” ! Sambata la amiaza ma intalnesc cu observatorul si cu unul dintre colegii din brigada si purcedem la drum. Pe central trebuia sa-l recuperam din Deta unde avea meci de liga a patra. Ajungem la Deta (frumos oras) trag la teren, dau cu Donul de o bordura mai ridicata, injur de toti Sfintii si astept… Primul, schiopatand apare Costi Avram, care a oficiat la meciul respectiv, la una dintre linii. Eu, nerezistand tentatiei ii zic: ” Ce ba, au bagat astia alunecari la asistenti? Eu tot timpul iti zic sa-ti iei aparatori, vezi, daca nu ma asculti…?” Mi-a raspuns ceva, dar nu am auzit, pentru ca tocmai aparea pe interval “centralul” cu ochii rosii si lacrimand, care imi zice: “Ai arbitrat la centru in vreun meci? ” In acel moment mi-a disparut zambetul de pe buze. Si inca mai e disparut… Si uite asa dintr-o dupa-amiaza ce se anunta misto, au aparut norii deasupra mea. Era defapt un norisor negru ce ma ploua doar pe mine, cu fulgere cu tot… Stiti cum e? Am pe permisul de conducator auto si categoria “C”, dar in afara de scoala, nu am condus niciodata un camion. Am fost in dreapta in multe drumuri, stiu teoretic sa-l conduc, l-as duce la destinatie, cu chiu cu vai, dar prefer sa nu ma bag… Asa si cu meciurile la centru… Stiu teoretic, dar prefer sa stau la linie. Ma simt muuuult mai bine, simt jocul, sunt stapan pe decizii si chiar nu am chef sa acumulez experiente noi la varsta mea. Dar daca e musai, cu placere. Inainte de meci am primit tot felul de indicatii, de sfaturi, de la toti din jurul meu, dar mi-a venit in minte vorbele lui Cornel Avram, ce mi-le tot zicea: “Nu-ti fa dusmani intre jucatorii cu experienta dintr-o echipa, protejeaza-i, vorbeste cu ei si te vor ajuta…”. Cum la gazde joaca Vasko , jucator de divizia A, si Rosu, jucator cu personalitate, care a jucat si el la un alt nivel… a fost bine. 0-0 la pauza si 3-0 la final. Trei goluri Vasko. Adevarul ca dupa pozitionarea si miscarea in teren m-as autosuspenda, dar atat timp cat nu am influentat rezultatul (sic!) e O.K.

A fost primul meci din viata mea care am vrut sa se termine mai repede. Si s-a terminat… cand a trebuit.

Maica Glafira si maica Serafima se intorceau la manastire cu masina cu alimente. Deodata pe parbriz a sarit un vampir mic. Maicile nu s-au pierdut cu firea cu una cu doua.

 - Da cu stergatoarele, da cu stergatoarele, striga maica Serafima.Vampirul a fost scuturat putin de lamela, dar s-a prins si mai bine de geam, ranjind la ele…

 -Foloseste stropitorul, am pus in el apa sfintita. Ud leoarca, vampirul isi arata coltii, iar apa sfintita nu-si face efectul.

- Incearca cu crucea, incearca cu crucea, striga maica Glafira. Maica Serafima, deschide geamul, scoate capul afara si incepe sa gesticuleze spre vampir:

-Da-te jos de acolo, tu’ti crucea ma-tii…

Miercuri si joi are loc, in Bucuresti, examenul de promovare al arbitrilor de fotbal. Colegilor mei din Timis le doresc multa bafta si sa ocupe toate locurile disponibile.

Sunt sigur ca s-au pregatit constiincios iar rezultatele muncii lor va creste prestigiul arbitrajului timisean.

MULTA BAFTA !!!

Tocmai s-a terminat meciul pentru locul 1. Un meci greu, cu intrari dure, cu o eliminare, cu nervi de o parte si de alta, cu o petarda aruncata in teren, cu o timisoara precauta asa cum ne-a obisnuit in ultimul timp, dar cu o buna stiinta a jocului. Un meci arbitrat extraordinar de cel mai bun arbitru roman din acest moment, Marius Avram. Cel mai bun arbitru pentru ca are valoare si este credibil. Poli arata bine, e o echipa solida, disciplinata si astept sa confirme si in Liga Europa.

Pe Marius Avram vreau sa-l vad in Liga Campionilor. Pentru ca este un campion. Singurul pe care il are arbitrajul romanesc in acest moment. Cine ma contrazice e prost. Am zis.

Cinci. Cifra mea norocoasa. Sunt nascut in cinci mai (a cincea luna din an) 1978, adunand 1 cu 9 cu 7 si cu 8 ne da 25, adica 5*5. Cele mai multe note ale mele au fost de cinci. De fapt este cea mai iubita nota, este diferenta dintre noapte si zi, intre a promova clasa si a ramane de caruta. Poate asa au gandit si jucatorii echipei nationale impreuna cu selectionerul lor si cu capii federatiei. Serbia ne-a dat o imensa lectie. Pardon. Serbia de 1000 de ani tot ne da lectii si ma refer nu numai la sport, ci si la viata zilnica, priveste istoria lor, priveste suferintele prin care au trecut, priveste dorinta lor de neatarnare. Dar sa revenim la fotbal. La ora la care scriu aceste randuri, meciul e demult terminat, jucatorii spalati, parfumati, odihniti si, poate, cu o partida de sex salbatic la activ. Ma uit la emisiunile sportive in reluare, sigur, acum toti latra la antrenor, ca nu are o strategie, ca nu intinereste nationala, s.a.m.d. . Hai sa ne uitam si sa vedem tinerii tricolori ce au facut: au castigat, greu foarte greu, cu Insulele Feroe, cu Luxemburg si cu dracu mai stie cu cine au jucat. Au luat o bataie sora cu moartea de la Letonia. Steaua, echipa care a intinerit lotul, este pe locul 8 in clasament, a facut 0-0 acasa cu Sherif Tiraspol in Liga Europa si daca mai vreti cautati si voi. La aceasta ora Mititelu il face praf pe Lucescu jr., ca nu are o strategie de intinerire a lotului. Dar ce strategie a avut Piturca? Sau cine a fost inaintea lui Piti? Strategia trebuie facuta la nivelul Federatiei Romane de Fotbal. Dar ce mama dracului vreti sa faca aia cand in tarisoara noastra nu exista doua centre nationale, viabile, de copii si juniori. Ce jucatori vrem sa avem cand selectia se face in continuare pe bani si pile, cand la echipele de copii joaca mai des copilu’ lu’ dom’ colonel sau lu’ dom’ doctor. Suntem jalnici. Ungaria este a patra in Europa la 20 de ani si acum joaca semifinala de campionat mondial la 20 de ani, eliminand Italia in sferturi. NOI? Avem patroni ce se bat cu galeriile, avem conducatori de club, comisii, comitii implicati in pariuri, nasi, veri, cumetrii si un stadion national in constructie.

Si ne stricam nervii ca am luat bataie de la sarbi. O mie de vorbe nu fac un fapt.