DonValentin

Nu pot sa cred. Tata urmareste un serial coreean la TVR 1. Mi-e frica sa gandesc ce va urma… Esmeralda?

Se duce naibii lumea asta, incet si sigur.

A trecut primul val de calificari in cupele europrne. Si a trecut cu bine. Recunosc, nu am crezut in calificarea echipei mele de suflet, Poli Timisoara, mai departe. Nu am crezut si gata. Am fost ferm convins, ca Lucescu senior isi va motiva jucatorii astfel incat la pauza sa aiba 3-0. N-a fost asa, iar acum regret ca nu am investit 50 de lei sa fiu pe stadion. A trecut si etapa a doua, cu scandalurile de rigoare. O impresia buna mi-a lasat CFR Cluj, o echipa puternica, scurta, cu un joc placut ochiului. Unirea Urziceni este o alta echipa de care mi-a placut. Este o echipa de model britanic, bazata pe forta grupului. Steaua este la inceput, in formare si sunt convins ca va deveni puternica. Se bate moneda pe faptul ca de sase meciuri este neinvinsa. Da, adevarat, dar din cele sase, doar ultima intalnita, cu care a si facut egal pe teren propriu, se ridica la nivelul pe care si-l doreste Steaua. Sa fim corecti si sa nu ne prinda flama. Dinamo, e in cadere libera, de fapt isi continua caderea. Sper sa nu se opreasca. Despre Poli nu vreau sa vorbesc, nu pot. Arbitrajele au fost bune, chiar foarte bune. Imi place din ce in ce mai mult, cum arbitreaza, Marius Avram.

In rest, numai de bine.

A fost cel mai bun handbalist roman ce l-a avut Romania. Inteligent. Cu bun simt. Credibil. O persoana de care iti era mai mare dragul sa o asculti la televizor, intre atatia neispraviti ai fotbalului si nu numai, era o gaura de oxigen binevenita oricand. Pana ieri, cand am vazut la tembelizor o “marturisire” in ceea ce priveste scandalul mituirii unor arbitrii la handbal. Presedintele Federatiei Romane de Handbal si-a semnat sentinta. O iesire foarte urata din prim-planul vietii.

Cum poti sa ai incredere in ziaristi, care si-ar vinde si parintii pentru un subiect de presa?

Ieri, vineri, am avut conducere de la ora 3. Am stat, m-am gandit cum sa fie mai bine, am analizat, am pus pe hartie. Si, intr-un final am decis: merg cu tramvaiul. Costa 3 lei biletul cu doua calatorii  si parcurg aceeas distanta pana la sediul scolii, ca de la locul unde imi las masina. Si merg mai relaxat, fara sa stau la cozile de la semafor, fara sa mai injur pietonii care sar in fata masinii pe trecerea de pietoni. Nu am mai fost de mult cu tramvaiul, recunosc. Aceleas mirosuri grotesti, aceas mizerie, babele care barfesc si copii care vorbesc tare pentru a fi in centrul atentiei. Nimic nu s-a schimbat.

 Doamne cum trec anii si nu se schimba nimic, dar ne laudam ca traim intr-un oras de ***** .

Un american si un roman stau de vorba.
Americanul spune mandru: – We have Barack Obama, Stevie Wonder, Bob Hope and Johnny Cash!
Romanul spune si el: – We have Traian Basescu, no wonder, no hope, no cash…

Basescu negociaza la aceasta ora cu F.M.I. (Fondul Mondial de Investitii). Ce vrea el de pe urma acestei intalniri? Ca a doua transa din imprumutul de la ei, sa intre in bugetul de stat, adica sa fie directionat catre consum… Hmmm. Prin definitie, imprumuturile ce le da F.M.I.-ul oricarei tari din aceasta luma, intra in rezerva de stat a Bancii Centrale, in speta, in conturile Bancii Nationale a Romaniei (B.N.R.). De ce? Simplu. Banii din imprumut trebuie sa acopere deficitul balantei de plati, adica, diferenta intre export si import, care anul trecut a fost numai de vreo 16 miliarde de euro…

Deci, Basescu crede ca poate sa schimbe politica unui organism mondial, asa cum i se scoala, de parca ar fi in Romania… Misto…

Ce misto e sa scri pe blog… Poti sa iti bagi pwula intr-o anumita persoana, sau mai multe, sa o/le faci de tot cacatul, fara ca ea/ele sa isi de-a seama si sa mai si zica: “Mare dreptate are cand zice asta…” !

Nu e misto ?

De ieri, bunul meu prieten Adi, (Adi e-blog), a devenit tatic. Nevasta lui a dat viata unui baiat de 3 kile si ceva… Le urez multa sanatate si sa se bucure de baiat toata viata.

Hehehe, abia astept sa-l vad cu ghiozdanelul plin cu pampersi plimbandu-se prin Unirii si schimbandu-l pe Jr. pe terasa la Eclipse…  Stiu ca nu se va intampla, dar eu astept…

De multe ori, cand vorbesc despre curve nu ma refer strict la meseria ce o practica, de fapt chiar admir anumite femei ce practica respectivul job si recunosc lucrul acesta. Ma refer la caracter, de multe ori si un barbat poate avea un caracter de curva. Eram zilele trecute pe terasa la Eclipse, (la cata reclama gratuita ii fac/facem acestui bar, as/am putea din cand in cand sa beau/bem o cafea gratis…) si o frumusete de fata, cu, probabil, prietenul ei de mana, se aseaza la o masa. Nu trece mult si incep sa flirtez cu respectiva si ea cu mine, cand el nu era atent, imi zambea. In tot acest timp vorbea si cu el, vorba vine vorbea, era o discutie mai mult monosilabica, dar… vorbea! La un moment dat, prin fata terasei trec doua minunatii de fete, dupa care, iubi, incepe sa se uite. In acest moment fata ii spune ceva, la care el nu reactioneaza. Va dati seama ce a urmat… “Nesimtitule, nu ma bagi in seama, eu vorbesc cu tine si tu te uiti dupa alea…”.

Stie toata lumea ca femeile, spre deosebire de barbati, se pot concentra la doua lucruri in acelas timp, dar daca ceri un anumit comportament, fi pregatita sa il pui in primul rand tu in practica, femeie. 

Suntem de tot rasul. Trebuie sa copiem tot ce vedem la altii, sa facem fel de fel de comparatii, fara astea nu putem trai. Comparam un rahat de jucator de fotbal, dupa un meci mai bun, cu nu stiu ce mare fotbalist. Avem “mica Viena”, micul Paris”, il avem pe “Maradona din Carpati”. Astazi m-am uitat la finala unui concurs, “Footvoley”, desfasurata la Constanta pe plaja din spatele Casinoului. Comentatorii au denumit plaja respectiva “Copacabana”. Suntem bolnavi. Nu putem fi originali, sa ne creem singuri o marca, un nume pe care sa-l exportam. Si ce avem ne batem joc. Sambata s-a desfasurat intr-un anonimat complet Campionatele Romaniei la atletism, de la ora 8. Da, ora opt dimineata. La cursa de 10000 de metrii a concurat nimeni alta decat Campioana Olimpica la maraton, Constantina Dita. Ea, a alergat in fata a 200 de oameni, dintre care 180 erau concurenti, arbitrii, oameni de ordine, iar ceilalti , rude ale concurentilor. O bataie de joc incredibila.

Sa mai vrei sa faci ceva pentru tara asta…