DonValentin

A trecut si etapa a patra din prima liga. Dupa cum vedeti nu scriu despre ce imi place mie cel mai mult pe lumea asta, adica despre fotbal, decat despre jocurile ce le arbitrez, au un altfel de iz… Dar chiar am si eu de spus ceva in legatura cu echipa mea de suflet, Politehnica (sic! zambon) Timisoara. In fotbal exista doua curente: cel latin, bazat pe mai multa creativitate, scheme de joc si sclipiri, mai putin pe forta si fotbalul britanic-nemtesc, bazat pe forta, angajament fizic, alternat cu ceva imaginatie. Pentru fiecare stil de joc exista jucatori construiti pentru asa ceva. Uhrin, a venit la Politehnica (sic! zambon) Timisoara, de la Slovan Bratislava, parca, din campionatul ceh. Acest campionat are trasaturi din a doua categorie. Pentru acest stil, Iancu a adus jucatorii pe care i-a cerut tehnicianul si cu timp si putin noroc, Poli a ajuns (cu cele 6 puncte penalizare) Campioana de toamna. E, Uhrin a plecat lasand locul unui tehnician de sorginte latina si dupa sange si dupa nume (Pele). Stilul care doreste Balint sa-l imprime echipei este peste mana jucatorilor. Este greu, nu imposibil, dar trebuie RABDARE. Rabdare pe care nici Incu, nici publicul timisorean nu are… Echipa unde a ajuns Uhrin sa antreneze, C.F.R. Cluj, pateste exact la fel cu ce a patit Poli, dar invers. Intr-o echipa preponderent latina (vezi cati sud-americani si portughezi sunt in lot) este o gresala sa aduci un antrenor pe alt stil. Dar din greseli invata oamenii, iar Dinamo se afla mai aproape ca nicicand sa isi vada visul cu ochii: Chiampions Ligue. Si cand te gandesti ca dupa joc nu merita nici locul 4… Asta e!