Operatiunea cur pansat
“Fumatul chiar este singura ta placere?” Cam asa suna un afis impotriva fumatului, editat si pus in circulatie pe bani publici… Hmmm, adevarul e, ca, nefumator fiind, cand o vad pe M.R. pe afis, imi vine sa ma apuc de fumat instantaneu. Pai, in loc sa se investeasca banii astia unde trebuie sunt azvarliti pe peretii plini de igrasie a blocurilor de tip comunist. O scurta gandire obosita si o privire prin scolile din Romania, ne da o idee cam unde sa investim acesti bani impotriva fumatului. 60% – 70% din tineretul studios fumeaza in liniste si pace, pe teritoriile scolilor fara ca nimeni sa nu zica ceva. Ce sa faca? Simplu, amendeaza-i, nu platesc amenda, sa nu aibe dreptul de promovare, sau de intrare in vre-un examen. Dar cine sa-i amendeze? Profesorii, ce gluma buna… Care, aia care fumeaza cot la cot cu ei? Care se trag de sireturi cu elevii? Adevarul e, ca invatamantul isi merita soarta, an de an se improspateaza grupul cad(avr)elor didactice cu fel de fel de papagali sau sugative si plangem pe la coltul strazii si prin “talcsouri” de tineretul depravat al zilelor noastre.
Ne meritam soarta pe deplin.
Eu sunt de parere ca fara disciplina nu se poate face invatamant de calitate. Dar mi s-a raspuns ca am gandire invechita. Oare? Am 35 de ani si am prins scoala in care cand intra profesorul la clasa ne ridicam in picioare. Se mai practica? Nu m-am simtit lezata in nici un fel de practica asta. Ne respectam profesorii pentru ca ne puneau bazele si ne invatau pentru ca noi sa putem sa fim cineva, mai departe in viata. Bineinteles trebuia sa vrem si noi. Si noi vroiam…